Schimb de experiență în Georgia
În cadrul proiectului Erasmus Plus ,, We can do it’’2020, reprezentanți din 11 țări (Franța, Rusia, Belarus, Spania, Polonia, Bulgaria, Germania, Azerbaijan, Georgia, Republica Moldova și România), specialiști în asistență socială, psihologie, educație,voluntari care lucrează în domeniul mobilității internaționale, dar și persoane cu dizabilități s-au întâlnit în minunata Georgia pentru a face un schimb de experiență în domeniul incluziunii sociale.
Am avut deosebita ocazie de a îmbina latura profesională cu plăcerea de a vizita atât noua și splendida capitală Tbilisi cât și orașul Mtsketa- vechea capitală, centrul cultural și religios de o mare importanță pentru Georgia și mănăstirile din jurul orașului-vechea biserică ”Jvari”, catedrala ”Svetitskhoveli” (Stâlpul vieții), încărcate de istorie și tradiție, care datau din secolul al XII-lea.
Am avut plăcerea să vizităm Centrul Rezidențial „Qedeli” din regiunea Sighnaghi, unde erau instituționalizate 22 de persoane cu dizabilități, pentru care singura familie era inițiatorii acestui centru Lali și Gela, un cuplu extraordinar care și-a dedicat viața persoanelor cu dizabilități.
Atât personalul cât și beneficiarii își pun în valoare capacitățile, eforturile și talentele pentru a dezvolta propria comunitate. Ei au creat ateliere în care se produc: jucării, scaune și mese, produse de patiserie, bijuterii, produse medicinale și ceaiuri din ierburi diferite. De asemenea grădinăritul și îngrijirea animalelor în ferma proprie nu sunt excluse din activitățile lor preferate.
Activitățile culturale precum muzica, pictura, teatrul, dansul au un rol important în această comunitate. Ei organizează concerte în comunitate, expoziții de picturi, de asemenea au înregistrat propriul CD în anul 2012, care a avut un succes remarcabil. Scopul acestei organizații este integrarea în comunitate și încurajarea beneficiarilor de a-și trăi viața independent.
Am vizitat de asemenea întreprinderea socială „Babale”, înființată de o mamă al cărei copil are sindromul Down, și care a luptat pentru promovarea și sprijinirea educației favorabile incluziunii, precum și ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor cu sindromul Down. În această întreprindere sunt angajate șapte persoane, iar banii adunați din vânzarea produselor handmade sunt cheltuiți integral pentru dezvoltarea profesională a persoanelor cu sindrom Down și pentru viața lor independentă demnă în societate.
Acest seminar a fost de a cunoaște și alte modalități de lucru cu persoanele cu dizabilități, de a vedea în ce măsură sunt dezvoltate parteneriate, cât de mult se implică autoritățile în acest domeniu sau cât de sensibilă este comunitatea la problemele cu care se confruntă acest segment vulnerabil al populației.
Am fost onorați să fim invitați la Ministerul Educației unde am fost informați cu privire la profilul școlilor speciale, la modul în care se face selectarea și îndrumarea elevilor spre diverse școli vocaționale. Am remarcat un factor interesant și benefic în orientarea profesională, care în sistemul educațional din România nu este prezent. În școlile vocaționale elevul este lăsat să-și aleagă programul de studii, profilul pe care vrea să-l urmeze după ce experimentează diverse meserii în laboratoarele școlii. Existau laboratoare de gastronomie, de calitatea și securitatea alimentelor, de electronică și fizică, ateliere de croitorie și de pictură.
Am întâlnit în grupul nostru tineri deosebiți, inteligenți, creativi, dinamici, poligloți (cunoscători a 4-5 limbi străine), dar în special doritori de a-și împărtăși cunoștințele și experiența acumulată în slijba celor mai puțini norocoși a orfanilor, a persoanelor cu diverse dizabilități: senzoriale, mentale sau fizice. În centrele pe care le-am vizitat, am întâlnit persoane care aveau o altă profesie ce nu are legătură cu asistență socială ( ingineri, dirijori, actori, avocați), unii dintre ei punându-și la dispoziție propriul cămin pentru a înființa centre rezidențiale.
Am avut ocazia să fim spectactatorii unei deosebite piese de teatru „Opera de trei parale”, în care au jucat alături de actori consacrați tineri cu sindrom Down și persoane imobilizate în scaun cu rotile. Inițiativa de a include aceste persoane în piesă a venit din partea directorului artistic, pentru a le reda bucuria, zâmbetul și pentru a-i face să uite de durere și boală. Răspunsul lui la întrebarea „Cum este viața de actor?” a fost : „Săracă, dar fericită!”
Am părăsit Georgia cu inima plină de iubire, mai bogată și mai fericită datorită acestor oameni frumoși, curajoși, care trăiesc pentru a face altora viața mai frumoasă.
Mulțumim, Georgia!
Cristina Țenț - asistent social
Lia Buza - animator cultural
