Duminica Ortodoxiei, prima duminică din Postul Mare ne învață ce înseamnă Ortodoxia ca trăire, că această măturisire a noastră nu este o ideologie, nu este o rânduială anacronică, ci un conținut care merită și trebuie trăit azi, în duminica duminicii, cum mai este numită ziua cinsitirii icoanei, a biruinței împotriva iconoclasmului și asta pentru că, ele, icoanele, aduc bucuria vederii lui Dumnezeu. Ce însă poate arăta mai bine această bucurie a Duminicii Ortodoxiei, decât ochii unor copii în care se oglindesc culorile pasteleate ale camerei lor celei noi, din casa lor cea nouă, primită în dar de la credincioșii a două parohii bihorene care se încăpățânează să simtă vibrația credinței pe care o mărturisesc, afară, pe stradă, acolo unde se plinește liturghia de după liturghie.

   Tabloul complet al acestei duminici a icoanei îi prezintă pe soții Adrian și Andreea Tomas, cu cei nouă copii ai lor, șase băieți și trei fete, cu vârste între trei și paisprezece ani, care până de curând trăiau într-o locuiță comunitară foarte mică, dintr-o colonie socială și care azi locuiesc într-o casă a lor, în localitatea Parhida din județul Bihor, primită în dar de la credincioșii Parohiei Ortodoxe Române Paleu și ai Parohiei Ortodoxe Române Oșorhei, din Protopopiatul Ortodox Român Oradea, din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei. Azi, preoții celor două parohii au mai adus, pe lângă cele obișnuite, alimente, bunuri de folosință casnică, așa cum fac săptămânal, au mai adus ceva mult mai de preț, o icoană a Sfintei Familii, pe care au așezat-o în camera principală, după ce au săvârșit slujba sfeștania, sfințind casa, gospodăria și începutul bun al vieții de familie, aici la casa ce va construi de acum multe amintiri frumoasede copilărie.

   Preasfințitul Părinte Sofronie, Espiscopul Oradiei, dimpreună cu binecuvântările arhierești aduse atât familiei sprijinite cât și comunităților parohiale binevoioare, a dăruit pentru acest început al familiei cu cei nouă copii, rechizite școlare și bunuri casnice de trebuiță, astfel încât copiii să poată urma cursurile școlii din localitate, în condiții cât aproape de normalitate, pentru că ortodoxia este o progresie, nu aritmetică, ci o progresie umană, un mod de a fi în Hristos, care se dobândește pas cu pas și dar cu dar.